(Genericul definitoriu)
Au toate un sfârşit şi-un început,
Mai des ceea ce-ncepe se sfârşeşte,
Dar, uneori, amprenta din trecut,
O altfel de-ntâmplare plăsmuieşte.
Genericul e primul semn real
Şi pas ce-şi face, chiar prin el, măsură,
Deprins cu sensul, totuși, general
Şi temător, fireşte, de cenzură.
Iluzii trec în sus şi trec în jos,
Cât încă poate altfel să-i croiască
Un drum, ca orice drum, primejdios,
Printre idei ce pot să îl oprească.
De multe ori se-arată-ntâmplător,
Lăsând părerii dreptul de-a alege
Să se încreadă-n eu-l gânditor,
De nu pricepe ce-i a vieţii lege.
Mai mult, sau mai puţin, cum e normal,
Definitoriul nu-i precum risipa
Când duce-n derizoriu un egal
Ce pune-n seama nemuririi clipa.
Căci toate au, motiv şi laitmotiv
Găsitele, hotarnice repere
Impus ca un firesc definitiv
De-al vieţii rost, ce dreptul lui şi-l cere.
