(Concret, întotdeauna)
Ideea are urma netezită
De praful mult prea multor amintiri
Părând a fi urmare de ispită
Spre evidența marii împliniri.
Concret, fără motiv de contestare
E orișicare pas ce, prin urmări,
Devine nu doar simplă întâmplare,
Ci clar motiv al altei mari chemări.
Relativismul este doar minciună
Când pragul dinspre vorbe e trecut,
Și chiar când argumente mari adună,
Luându-și definirea atribut.
Continuu vin idei alternative,
Continuu vin idei ce le combat,
Motivele găsind mereu motive
Ce, între ele, cap în cap, se bat.
Timpul trecând mereu își vrea arvuna,
Din tot ce-n plan real e trecător,
Pe efemerul ce, întotdeauna,
E doar un element de ajutor.
Rămâne tot ce n-are o măsură
În consistența sensului banal,
Dând vieții un motiv de anvergură
Și convergența-n planul ideal.
