Drumul vieții ne desparte,
cu-n motiv greu de știut,
Clar mergând, spre mai departe,doveditu-i început,
Ca și început de lume,primul pas e un genom,
Chiar de nu-i știut pe nume,nume are... și e om.
Omule de lângă mine,
soarele mi-l dai să-l am,
E de-ajuns un gând spre tineşi îl simt că-mi bate-n geam,
Nu-i nicicând ca totdeauna,
când par toate-a fi la fel,
Cum nu-i adevăr minciuna,chiar când sensu-i dat de el,
Unică-i oricare clipă,adevăru-i monocrom,
Viața-i toată o risipăcând nu-și are sens prin om.
Omule de lângă mine,
nopţi de vis ştiu c-ai să-mi dai,
E de-ajuns să-ţi simt privireaşi-mi reamintesc de Rai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu