(Vremea regăsirii)
Timpul e azi o moară, când nu-i teasc,
Nu mai rămâne-n urmă-i nici un rest,
Doar prin cuvinte visele renasc,
Și se-mplinesc prin fapte, ca protest.
Într-un cuvânt destule se cuprind
Când are rost și-i bine ancorat
De realisme ce ușor surprind
Consensalul pas nepregetat.
Spre mai departe totul este nou,
Nimic nu este ceva ce a fost,
Stelele dau contur unui hublou,
Plătind, cu umbra lor, al păcii cost.
Înspre trecut e totul încheiat,
Doar prin urmări rezistă-n amintiri,
Când, cerul, de eclipse-i luminat,
Mimând contrastul marilor iubiri.
Prezentul doar, spunând ce e de spus,
Se lasă normă, calendar și ceas
Înfăptuirii gândului redus
La ceea ce-i deja-n trecut rămas.
Nicicum, niciunde, clipa nu-i la fel,
Fapte aceleași nasc mereu trăiri,
Concretitudini dau eternității țel,
Devin chiar vremea marii regăsiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu