(Inevitabil, revenirea)
Treceri de timp mereu ne bat la poartă,
Și-n calcule sumare se întrec,
Vinovății punând mereu pe soartă
Ori pe idei ce tot venind, se trec.
Continuu-i așteptată o minune,
Spre a schimba tot ce se crede rău,
De-a dovedi că soarele apune
Și readus, în zori, la locul său.
Lumina lunii, nopți la rând privită,
Dă visului un alt și-un alt motiv,
De-a crede că ideea poleită
E drum principial, evolutiv.
Preludiul a ajuns în mare vogă,
Chiar dacă e absurd și hrăpăreț,
De multe ori ideii se subrogă
Și prin consens devine mai măreț.
Nimic nu stă, oprit, să vrea să vadă
Unde ajunge falsul argument,
Noroiul ce rămâne sub zăpadă
Și graba convertită-n mod urgent.
Îmbătrânim, şi poate că se vede,
Îmbătrânim, dar ţinem timpu-n loc...
Putem privi-nainte şi-ntrevede
Un drum spre adevăr şi spre noroc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu