(Dincolo de praguri)
Mă definesc prin vorbe ce au sens
Doar pentru cei ce din trecut mă știu
Venind din universul meu imens,
Pe care-ncerc, degeaba, să-l descriu.
Pun preț pe vis, și mare preț pe gând,
Simțindu-le,-n efect, de-același fel,
Mereu, spre mai departe, alergând,
Spre definirea propriului model.
Iar timpul îl văd, veșnic, prețios,
Când reușesc să-l fac a fi mai lent,
Căci de-i rapid, e chiar primejdios,
Lăsându-mă, prea grabnic, repetent.
Degeaba scriu, degeaba pun accent,
Pe vechi idei cu iz nemuritor,
La inventarul lumii sunt absent,
Văzut ca simplă piesă de decor.
Sunt condamnat, deși nu știu de când,
Idei, spre trai real să convertesc,
Și să-mi adun simțirile în gând
Ca altfel de povești să povestesc.
Găsesc un adevăr privind spre cer
Dar tot mai caut praguri prin cuvânt,
Şi nu mă dau bătut, sunt cel ce sper
Că fi-va, ca în Cer şi pe Pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu