De dincolo, din dar

(Dar din dar)

De dincolo de viaţă şi de moarte,
Din vremuri fără timpuri la hotar,
Venim, trăim şi trecem mai departe,
Lăsându-ne urmaşilor ca dar.

Venim dintr-un cuvânt și-o hotărâre,
Ca vis predominant, deloc fugar,
Ca luminare clară-n coborâre
Înnobilând ideea unui dar.

Începem, căutând o lămurire,
De ce-i obligatoriul necesar,
Și renunțăm la simpla referire
Că viața-n sine ne-o avem ca dar.

Continuăm, ca urmă și urmare,
Trăind derogatoriu, lapidar,
Tot căutând o formă de-mpăcare
Cu a primi și a ne da ca dar.

Înspre final, când toate-s înțelese,
Și timpul are sens vizionar,
Din amintiri, motivele alese,
Dau clar contur menirii unui dar.

Suntem, de vrem ori nu, eternitate,
Dar mai avem şi zbateri în zadar...
N-avem nimic, deşi avem de toate,
Uitând că existăm ca dar din dar.