(Sintagme rogatorii)
Sintagmele au rol de afirmaţii
Când argumentul este prea puţin
Să contrazică simple aberaţii
Ce mai nimic, într-un final, devin.
Pornesc, mereu gândind, spre mai departe
Împovârând firescul cu tăceri
De care, mai tot timpul, se desparte,
Într-al lor mers, grăbit, spre nicăieri.
Cum sacrul e deja banalitate,
Banalul îşi dă sens obligatoriu,
Doar paşii pe cărări puţin umblate
Fac probatoriu-n sine rogatoriu.
Cum multe-și au motivele puține,
Împrumutând ajung un surogat,
Punând în cumpeni fapte, chiar destine,
Ce duc, prin compromis, absurd curat.
Ca adevăruri, clare şi notorii,
Înspre lumină prea puţine ies,
Dar multe prin sintagme rogatorii
Ajung a fi soluţii de succes.
Și-ajung a fi, la cumpăna de viață,
Idei cu nuanțări de epitaf,
Fixând, între prefață și postfață,
Conturul unui clar autograf.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu