(Inscripție în Anti-Teze)
Eu sunt acela care, câteodată
Mai spune nu, deşi e clar că-i da,
Şi, neuitând mereu a se-ntreba,
Mereu aceeaşi faţă îşi arată.
Nu știu de ce rocade aș tot face,
De ce ideea mi-aș dori schimba,
Crezând că viața mi-aș putea purta,
Prin anti-teze spre o falsă pace.
Mă plâng mereu doar mie, pururi mie,
Că nu pot mult mai multe accepta,
Ideea nu mi-o schimb c-așa se vrea,
Și nici măcar un vers, din poezie.
Perseverez pe calea ce mi-i dată
Să pot, fără opreliști, demonstra,
Că cel ce vrea se poate-nsingura,
Deși nu este singur niciodată.
Prin vise mă aduc mereu la viață
Oricât aș vrea să uit că e a mea,
Sau că o pot cu timpul împăca,
Furând lumina copcilor de gheață.
Punând accent pe semnul de-ntrebare,
Nu mă opresc nicicând a căuta
Cum pot să schimb mereul nu în da
Într-un altfel, nu doar prin întâmplare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu