(Pașaport)
De la-nceput privind, către prezent
Mereu găsesc un gând adolescent...
Şi mă tot simt acelaşi care-am fost,
Şi tot la fel aş face-al vieţii rost...
Trecând, din întâmplare, prin trecut,
Mi-e dat să știu ce încă n-am făcut,
Ce, încă, timp, să fac, mi-a mai rămas
Ca nu cumva să stau, atent, la ceas.
Ajung, de multe ori, să fiu uimit,
Că drumul drept spuneam că e greșit,
Dar am făcut altfel decât am zis,
De minte, zic acum, că m-am dezis.
Ușor a fost atunci, n-ar fi și-acum...
Acum cărarea mi-aș numi-o drum,
Și-aș părăsi-o doar de-aș fi convins
Trezindu-mă rătăcitor și-nvins.
Aș fi, în fel și chip, căutător,
Chiar dacă știu că umbra-i doar decor,
Sperând aă aflu dacă-și are-n plan
Să fie, întâmplării, paravan.
Știind ce-am fost, știu clar acum ce sunt,
Uitând, îmbătrânind, să fiu cărunt,
Şi mă tot simt acelaşi care-am fost,
Trăind prezentul cu realu-i rost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu